Te întorci pe toate părţile şi somnul nu e prietenul tău. Vrei să treacă timpul mai repede, dar gândurile nu te ajută. Trebuie să te forţezi să aţipeşti pentru că vrei să laşi somnul acasă pentru o întreagă săptămână. Mâine mergi la Costineşti... şi asta te face să uiţi de tot ce nu merge bine în viaţa ta şi ştii că după ce te întorci ai să vezi lucrurile altfel.

Încă de pe drum te gândeşti câte vrei să faci când ajungi, dar e aşa de lung drumul. Ți-e dor de mare, de soare, de un concert, de un răsărit de soare, de o glumă proastă făcută unui prieten, poate de un flirt, de un porumb copt, de o plimbare pe faleză, ţi-e dor de Costineşti... Îţi programezi ce vrei să faci în fiecare zi sau laşi spontaneitatea să guverneze.

Ajungi frânt de oboseală, dar senzaţia trece imediat ce te-ai cazat. Indiferent că ajungi dimineaţa, la amiză, seara sau în miez de noapte, marea te cheamă. Te îndrepţi cu paşi grăbiţi spre ea şi dacă este cu putinţă te arunci în braţele ei. Dacă e dimineaţă te laşi dezmierdat şi de soare până când simţi că te ustură pielea. Nu s-au schimbat prea multe- marea îngână acelaşi refren, iar soarele e mai vesel la mare. Priveşti nemărginirea mării, iar Epava îţi face cu ochiul, respiri un aer sărat de care îşi era atât de dor şi simţi o briză uşoară, limba mai poartă gustul sărat după prima baie, iar urechile se bucură de glasul mărunt al valurilor uşoare. Nimeni nu-ţi poate strica bucuria şi parcă însuşi refrenul „bere, suc şi apă minerală, seminţe şi îngheţată avem” face parte din actul jucat. ţi se pare că au trecut câteva secunde, dar prietenii îţi spun că e deja după-amiază şi ar fi bine să „ciuguliţi” ceva. Ar merge o gustare pe care o mănânci doar la mare ca totul să fie unic. ţi-a fost dor şi de tarabele din Costineşti cu toate „prostioarele” alea mici şi ai vrea să-i saluţi pe comercianţi căci ştii după marfă că au fost şi în alţi ani. Treci în grabă pe lângă ei căci mai e până în ziua când trebuie să cumperi cadouri pentru cei de acasă. După un duş fierbinte îţi iei primele haine de disco- după ce le-ai probat pe toate. Ajungi cu greu la un club pentru că în Costineşti se circulă „bară la bară” pe trotuar. Îţi aminteşti când ai stat la coadă la disco, când ai căutat cu privirea tot ce e frumos în jur, când ţi-ai făcut noi prieteni/prietene, dar când şi cum te-ai întors acasă te ajută prietenii să recapitulezi.

A doua zi te trezeşti destul de târziu şi te mustră conştiinţa că ai pierdut câteva ore preţioase cu somnul, dar te încurajezi promiţându-ţi că vei recupera. Aceeaşi mare, acelaşi soare, aceeaşi trăire, doar noi cearşafuri lângă tine. Te bucuri puţin de linişte, iar apoi îţi convoci prietenii la un volei sau fotbal. Timpul s-a transformat iar în secunde şi trebuie să mergi la masă şi la duş pentru că diseară este un concert mare la Costineşti. Te bucuri să-ţi auzi favoriţii live şi ai putea să-i asculţi până la sfârşitul săptămânii. Somnul îţi fură din nou câteva ore preţioase şi îţi impui să nu uiţi de răsărit. După concert „oboseala” nu ţi-a permis să rămâi la concert, dar în următoarea dimineaţă îţi promiţi să nu mai ratezi ocazia.

Costineşti-ul pare în fiecare zi neschimbat, dar glumele, jocurile şi ideile sunt întotdeauna noi. Marea, nisipul şi soarele se bucură de voi. Ai vrea să vizitezi şi alte staţiuni, dar asta doar în cazul în care vremea nu vă mai ajută. În dimineaţa în care nu ai mai închis alarma şi ai plecat la răsărit ţi-ai dat seama că ai trecut de jumătatea săptămânii la mare. ştii că timpul trece din ce în ce mai repede, dar arunci gândul repede ca să te mai poţi bucura puţin de toate. Faci câteva poze cu răsăritul-singurele poze „normale” de până acum şi apoi îi pui pe prieteni „să ţină soarele în mâini” pentru a-i fotografia. Dimineaţa e şi mai lungă după răsărit. Te întorci din nou la mare, dar te fereşti de soare- care te iubeşte prea mult. Următoarle două seri sunt cele mai grele din punct de vedere al alegerii pentru că vrei să vezi toate cluburile pe gustul tău.